Texte culese de pe http://devorbacutine.eu/
O femeie poate iubi atât de mult, de parcă niciodată nu va pleca. Dar într-o zi poate pleca în așa fel, de parcă niciodată nu a iubit
O femeie poate iubi până la imposibil și urî tot până acolo. O femeie poate construi un viitor și distruge destine. O femeie poate fi fericită dar și suferi la fel de mult. Dragostea unei femei e la fel de frumoasă ca și-o dimineață de primăvară sau ucigătoare ca o furtună în deșert. Femeile știu să iubească total, așa cum numai ele pot, cu dăruirea unui om care își pune dragostea drept predestinare. Femeile știu să ofere, să dea de la ele pentru o împlinire comună, să lupte și să continue până la imposibil. Femeile pot iubi. Și femeile pot pleca.
Într-o relație și mai ales într-o relație la care țin enorm, femeile vor lupta. Vor aduce o mie de dovezi că lucrurile merg bine și nu vor fi niciodată primele care să spună că până aici a fost. O femeie va fi preocupată să construiască, să susțină, să demonstreze celui de lângă fidelitatea și să demonstreze ei că poate transforma dragostea în ceva frumos: într-o viață împărțită la doi. Ea va da motive de tandrețe, se va îmbrăca special într-o seară, va îmbrățișa cu poftă sau va găti ceva bun. Va trăi nebunia și fericirea unei relații în fiecare zi. Va îmbrăca cămașa lui, va trimite mesaj ca el să cumpere ceva de la magazin când vine acasă și da, îi va spune să vină mai repede acasă, la căminul lor drag. Până și certurile vor fi atât de previzibile, ea va ști că cineva până la urmă oricum va ceda. Ea se va atașa, va cunoaște tabieturile și plăcerile lui, ce merge și ce nu merge, ce trebuie astăzi făcut și ce mâine, care cravată să-i propună și unde e mai bine azi, la cinema sau teatru. Îl va ruga să ducă resturile și ea îi va călca cămașa. Va râde alături de el, va suferi când are probleme și va face tot posibilul să ajute. Va trăi relația atât de familiar de parcă ar fi durat de-o veșnicie, de parcă ea niciodată nu va pleca.
Dar într-o zi ea pur și simplu poate spune: atât. Noi nu mai există. Nu-i va spune de ce, de parcă răspunsul ar fi evident. Nu va încerca să repare ceva, dând de înțeles că a încercat destul. O femeie poate iubi până la imposibil, dar și lua decizii imposibil de schimbat. Ea nu va spune direct că ceva nu merge bine sau că tu nu faci lucrurile corect. Ea va face asta într-o seară când îți va călca cămașa și tu nu vei arunca resturile. Sau când îți va găti ceva gustos și tu vei uita să iei de la magazin ce te-a rugat. Sau când te va chema acasă și tu vei avea treabă. O seară. Două. Trei. La femei lucrurile dăunătoare unei relații se acumulează și apoi izbucnesc într-o ceartă. Uneori însă și certurile se acumulează și izbucnesc…nu izbucnesc, se transformă calm într-un adio. Te vei întreba atunci mirat dacă femeia asta te-a iubit cu adevărat. Dacă a făcut lucrurile pentru voi sau pentru plăcerea ei. Nu vei înțelege de ce nu îți mai dă o șansă ca tu să-i dai încă un motiv să rămână. Vei fi lăsat perplex undeva lângă masa din bucătărie, cu gândul că a plecat greșit, de parcă niciodată nu a iubit.
Da, femeile sunt previzibile în fapte și emoții și imprevizibile în decizii. Femeile știu ce vor de la relația lor, dar când nu mai vor nimic, atunci nu vor și atât. Dar până să ajungeți în acel moment aveți o mie și una de momente să o luați pe alt drum. Să construiți frumos o relație, să aduceți împlinire unei vieți în doi și toate lucrurile de îndoială să rămână îndoială. Să iubiți total. Frumos. Sincer.
O femeie poate iubi atât de mult, de parcă niciodată nu va pleca. Dar într-o zi poate pleca în așa fel, de parcă niciodată nu a iubit.
*********************************************************************************************************************************************************************************
Bărbații întotdeauna se întorc. Femeile pentru totdeauna pleacă
E complicat să vezi cine vrea primul să vină într-o relație. Complicat e să știi cum vor merge apoi lucrurile, cine va iubi mai mult, cine va oferi mai mult, unde vor ajunde doi oameni pentru care noi înseamnă cel puțin la fel de mult ca tu și eu. Bărbații și femeile vor trăi diferit o relație, chiar dacă o vor trăi împreună. Unii vor percepe asta ca un act de-o viață, alții ca o destinație spre fericire. Cert e că uneori o relație nu ține o viață și nici fericită nu este. Atunci, cum e firesc într-o lume în care lucrurile nu se repară ci se aruncă, cei doi se despart, pleacă fiecare cu lumea lui și cu o parte din lumea celuilalt. Despărțirea însă e diferită și ea. Bărbații, puși mereu să compare relații, întotdeauna se vor întoarce. Sau vor dori asta. Femeile, gata să plângă și ani după o relație, nu se vor întoarce niciodată.
Bărbații întotdeauna se întorc. Pleacă, petrec sau suferă în tăcere, analizează tot, compară relațiile avute înainte, își amintesc, stau cu poza ei în dormitor, vorbesc cu prietenii ei, merg în călătorie undeva departe, să uite. Apoi se întorc. E peste puterile unui bărbat să rupă din el și să trăiască cu asta toată viața. Să vadă cât este de fericită și că nu e așa lângă el. Să o vadă de mână cu altul. Să știe că nimic nu va mai fi la fel. Bărbații se întorc pentru că în viață iubesc de prea puține ori. Iar atunci când nu iubesc, nu pot simula, ca femeile. Așa că se întorc la cea pe care au iubit-o cel mai mult. Se întorc la fericirea care au trăit-o alături de ea. La viitorul pe care și l-au imaginat alături de ea. Se întorc și se regăsesc.
Femeile pentru totdeauna pleacă. Suferă, plâng, își aduc aminte, trăiesc momente, păstrează în suflet o bucată din el, dar nu se întorc. Pleacă din viața lui, nu și din sufletul, inima sau amintirile lui. Dar totuși pleacă. Pentru o femeie e prea simplu un iartă-mă și prea complicat o continuare a unei agonii. O femeie nu-și va permite să fie doar un trofeu în patul unui bărbat. Și mai ales să fie alături doar când lui îi este prea greu sau prea bine. Ea va dori să plece cu tot ce a venit. Cu tot ce a investit în această relație. Femeile pleacă pentru că nu mai pot, pentru că nu mai văd un viitor, pentru că pur și simplu s-au săturat să lupte. Nu se întorc, pentru că înțeleg că totul s-ar repeta cu exactitate. Pentru că vor să fie libere. Să iubească din nou, dar diferit. Pleacă și lasă loc unei viitoare iubiri.
Bărbații întotdeauna se întorc. Femeile pentru totdeauna pleacă.
**********************************************************************************************************************************************************************************
Nu vei face tu – o va face altcineva. Nu vei fi tu alături – va fi altcineva. Nu vei ține tu de mână – va ține altcineva. Întotdeauna va fi altcineva
Suntem din plămada din care sunt făcute visele și dorințele noastre. Mereu vrem mai mult, îndrăznim mai mult, facem mai mult. Mereu gândim că suntem cei mai buni și că unele lucruri ne sunt predestinate, fără a trebui să le păstrăm apoi. Unii se cred atotputernici și doar când se trezesc față în față cu puterea altora înțeleg că mai sunt și limite. Unii se obișnuiesc cu confortul unei relații mediocre, fără a-și da seama că cineva poate oferi mai mult. Unii păstrează o viață în ei o dorință și-un sentiment. Unii caută să îndrepte lucruri imposibile. Unii pur și simplu fac ceea ce trebuie. Unii dau greș. Unii iartă.
Nu există lucruri imposibile și nu există oameni de neînlocuit. În schimb sunt momente pe care nu poți să le trăiești a doua oară și oameni care nu se vor repeta niciodată. Fiecare moment și om își au predestinarea lor. Și fiecare gest și faptă a noastră se face pentru a ajunge în momentul în care trăiești acel moment sau întâlnești acel om. Nimeni nu va face în locul tău ceea ce vrei tu cu adevărat să faci. În schimb va face ceea ce gândește el. Așa că toate gândurile, oamenii de lângă și emoțiile trăite se pot schimba în dependență de ce am decis să facem într-un moment anume. O săruți cu drag sau nu. O îmbrățișezi sau nu. O ajuți sau nu. Ești acolo sau nu. Dacă ești, e bine. Dacă nu, va fi altcineva.
Întotdeauna va fi altcineva. Lucrurile în viață se întâmplă cu viteza bumerangului. Ceea ce facem se întoarce și ceea ce trăim alături de omul drag resimțim apoi. Dacă ești cu cineva, atunci fii alături. Dacă ai pe cineva, atunci scrie-i, sună, spune. Îmbrățișează. Dacă vrei să cucerești pe cineva, atunci cumpără flori, invită la o cină, fă un gest special, fă ceva. Nu că nimeni nu o va face în locul tău. O va face. Și încă mai bine poate. Doar că atunci tu nu vei mai fi lângă, nu vei mai îmbrățișa și nu vei mai putea să ajuți. Lucrurile sunt simple și atât de complicate de fuga noastră pentru ceva mai bun, mai frumos, mai scump. Pe când ceea ce ai alături e cel mai scump și frumos. Și bun. Ea sau el, nu contează, te va iubi dacă îi vei demonstra că iubești. Va ține la tine dacă vei susține și vei fi lângă. Va avea încredere dacă îi vei da dovezi de încredere. Va rămâne dacă prin tot ceea ce ești tu o vei face să vrea să rămână. Pentru că dacă tu nu vei face astea, va fi altcineva să o facă. Oamenii sunt nebuni, însetați după grijă, atenție, dragoste din partea altor oameni. E ceea ce dă sens unei vieți singure. Dacă ești acolo, ai șansa să fii un fericit. Dacă nu ești, riști să nu mai fii niciodată. La ce bun să riscăm cu fericirea noastră? E și cazul femeilor, și al bărbaților.
Nu vei face tu – o va face altcineva. Nu vei fi tu alături – va fi altcineva. Nu vei ține tu de mână – va ține altcineva. Întotdeauna va fi altcineva. De ce să nu fii tu?
**************************************************************************************************************************************************
Fiecare dintre noi are câte un om care nu știe cât de mult ai nevoie de el în acest moment
Nu poți să cumperi dragoste. Nici să o vinzi oamenilor pe care i-ai vrea alături. Uneori dorești, alteori ești dorit și mereu cauți reciprocitate. Oamenii însă vin și se duc, emoțiile rămân și într-o zi te trezești că simți ceva peste puterile tale pentru un om care nu-ți mai este alături. Atunci fiecare poză are un sens aparte. Ca și fiecare amintire. El nu știe, tu simți prea mult și lucrurile se opresc în timp. Dincolo de geam lumea își trăiește viața ei, până și el parcă e fericit. Tu nu ceri nimic, nu reproșezi, nu te revolți. Pur și simplu ai vrea ca totul să fie altfel. Tu să nu fii lângă cineva pentru care nu simți nimic. El să nu îmbrățișeze alt om. Tu să nu miroși alt parfum. El să nu sărute altă femeie.
Unele lucruri sunt pentru că pur și simplu așa sunt. De unii oameni ți-e dor pentru că pur și simplu nu îi ai alături. Pentru unele momente ai opri timpul în loc pentru că pur și simplu ți-au schimbat viața. Nu e complicat să explici de ce, e mult mai complicat să îți spui ție de ce nu este așa, ci altfel. De ce omul pentru care ai da orice nu e lângă tine. De ce amintirile care te macină nu îți fac frumos un prezent. De ce ai vrea să spui atât de multe și totuși taci. De ce nu îți răspunde. De ce e rece. De ce e totul diferit.
Răspunsul e simplu. Pentru că așa trebuie să fie. Așa și nu altfel. În timp, când vei uni punctele, vei înțelege că asta a fost cea mai bună alegere și că lecțiile de viață tot sunt bune la ceva. Că oamenii vin și se duc. Că unele emoții trebuie să rămână. Că putere găsești pentru orice, principalul e să găsești și omul care să o merite. Și slăbiciunea ta să o merite. În timp, lași detaliile și te ții de ceea ce merge și ceea ce este. Devii mai tare, mai rezistent în fața schimbărilor, mai fericit poate.
Și totuși, fiecare dintre noi are câte un om care nu știe cât de mult ai nevoie de el în acest moment.
********************************************************************************************************************************************************************************
Când tu vei avea dorință, eu nu voi mai avea timp
Ceea ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată cu aceeași intensitate. Da, dragostea e veșnică când o simți din inimă, dar până și dragostea are termen de valabilitate când lucrurile nu sunt reciproce. Emoțiile se pierd în timp, doar amintirile poate rămân, dar ele nu vor înlocui setea de-o iubire sinceră. Unii lasă, alții se întorc. Unii fac minuni în numele dragostei, alții înjură. Și doar cei cărora nu le va păsa de timp și dorințe neîmplinite, vor fi fericiți. Vor lăsa de la ei și vor iubi sincer. Restul se vor simți împliniți pe-o clipă, apoi vor regreta. Că nu li se împlinesc dorințele. Că nu mai au timp.
Cei care iubesc și lasă nu vor ști să țină alături fericirea. Cei care iubesc și zic că nu pot, atunci nu-și pot argumenta nici dorința de a face pe cineva împlinit. Cei care iubesc și strigă că nu o merită nu înțeleg că asta ar putea deveni într-o zi un adevăr dureros. Cei care iubesc și suferă nu vor putea oferi mai mult decât nefericirea lor. Cei care iubesc și găsesc pretexte vor transforma dragostea în cel mai bun pretext de a trăi neliniștiți o viață.
Când tu vei avea remușcări, eu nu voi mai avea putere pentru a mă întoarce. Nici chef. Când tu vei avea dorință să construiești, eu nu voi mai avea dorință să lupt. Când tu vei avea timp, eu nu voi mai simți bătăile inimii, să număr timpul cu ele. Când tu vei avea chef de mine, eu nu voi mai avea poftă să încerc, să fiu, să te am. Nu voi găsi necesar să-mi ung rănile ce mi le-ai făcut cu prezența ta. Când tu vei avea dorință, eu nu voi mai avea timp.
http://devorbacutine.eu/
Translate This Page